CIRCUMSCRIE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita, a mărgini prin anumite limite, a restrînge la un anumit cadru o problemă, un lucru etc. A circumscrie tratarea unui subiect. 2. (Geom.) A descrie o figură în jurul alteia atingînd limitele acesteia din urmă potrivit unor indicații date. A circumscrie un cerc unui triunghi.