ciuc² sn [At: CHEST. V, 153/35 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg; ned) Mâncare specifică ciobanilor, făcută din mămăligă.

ciuc¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bg чук] (Reg) Târnăcop.

Ciuc n. 1. (Munții), șir carpatic constituit dintr’o singură culme, la S. de Trotuș; 2. (Csik), județ în Transilvania, așezat pe stânga Oltului cu 140.000 loc.; 3. (Mercurea sau Szereda), capitala județului, pe valea Oltului: 6000 loc.

ciuca v vz țuca

țuca vtrr [At: KLEIN, D. 444 / V: ciu~ / Pzi: țuc / E: țuc¹] (Reg) 1-2 A (se) săruta.

❍ȚUCA (țuc) vb. tr. și refl. Ⓟ Trans. Băn. Oaș. A (se) pupa, a (se) săruta: Buze moi și subțirele, Hai să ne țucăm cu ele! (IK.-BRS.) [țoc!].

ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.

A ȚUCA țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc

A SE ȚUCA mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc

Cic n. 1. V. Ciuc; 2. munte între Olt și granița răsăriteană a Transilvaniei.

Russmarkt n. numele săsesc al orașului Mercurea.

țuc, a -á v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup.

țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 2 sg. țuci, 3 țucă; conj. prez. 1 sg. să țuc, 3 să țuce

țuca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țucă

țuca vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țucă

CIUC 1. Munții Ciucului, masiv muntos împădurit în grupa centrală a Carpaților Orientali, între Depr. Ciucului (la V), Trotuș (la E) și Valea Uzului (la S), alcătuit din depozite cretacice. Alt. max.: 1.565 m (vf. Șoiu). 2. Depresiunea ~, depr. intramontană, tectono-vulcanică, în Carpații Orientali, pe cursul sup. al Oltului, între masivele Harghita, Puciosu, Ciucului și Hășmaș. Supr.: c. 300 km². Este împărțită în trei compartimente prin pragurile de la Racu și Jigodin. Relief de câmpie înaltă (c. 700 m alt.), iar în E colinar. Frecvente inversiuni termice în anotimpul rece. Expl. forestiere și de roci de constr. Numeroase izv. minerale (peste 130 captate).

CIUC subst. „vîrf”, cf. și ciucă „țintă” și vb. a-i aciuca, „a-i abate pe cineva, a prinde necaz”. 1. – b (DR II); Ciucu, fam., act. -I (17 B IV192; 17 A III 179); -l, fiul lui Poroseci (17 A IV 123) prenume; Ciucul/escu. (17 B II 286). 2. Ciuclan (17 B I 369) prob. scurtat < *Ciuculan. 3. Ciuca b. (Viciu 33; Ard II; – Lupa b. (Sd IV 16); Ciucă b. (Cara 91; Î Div). 4. + -aș: sau din expresia enigmatică „cal ciucaș” în doc. din 1683 (RI VIII 200): Ciucaș b. (Ard); Ciucașul, m-te. 5. Ciucel moșie (Cat). 6. Ciucea b. (17 B III 495); Ciucești (Î Div); dar pt. Ciucea, s. ard. v. Cice 2. Pentru formele 5 – 6. v. și Ciuciu. 7. Ciucescul, mold. (Dm; C Ștef); olt. (Glos; Hur).

MIERCUREA CIUC, municipiu în jud. Harghita, în Depr. Ciuc, pe stg. Oltului, reșed. jud. Harghita; 46.021 loc. (2000). Expl. de andezit (Jigodin-Băi). Constr. de tractoare și subansamble pentru tractoare, de utilaje și piese de schimb pentru ind. forestieră; ind. metalurgică, poligrafică, chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), de conf. și tricotaje, de industrializare a laptelui și cărnii; îmbutelierea apelor minerale. Filatură de lână pieptănată. Institut de învățământ superior, din 1976. Patinoar artificial (4.000 locuri). Muzeul secuiesc al Ciucului, cu secții de arheologie și istorie, artă plastică, etnografie, științele naturii. Stațiuni balneoclimaterice în localitățile componente Jigodin-Băi și Harghita-Băi. Turism. Menționat documentar ca sat în 1427, apoi ca oppidum la 5 aug. 1558. Declarat municipiu la 27 iul. 1979. Monumente: cetatea Mikó, de fapt un castel construit în anii 1611-1621 (refăcut în perioada 1714-1716) cu turnuri de apărare; mănăstirea franciscană Șumuleu, cu o biserică ctitorită în 1444 de Iancu de Hunedoara și terminată în 1448, demolată în 1802 și reconstruită în anii 1804-1835, în stil neoclasic; capela Sf. Anton (1661); clădirea Primăriei vechi (1884); biserica ortodoxă Sf. Nicolae (1929-1935, cu picturi murale originare, restaurată în anii 1988-1990), devenită (1994) catedrală episcopală.

PĂULENI-CIUC, com. în jud. Harghita, situată în depr. Ciuc; 1.746 loc. (2003). Expl. de dolomit (în satul Delnița). Centru de cusături și țesături populare (Șoimeni). Până la 17 febr. 1968, satul și com. P.-C. s-au numit Păuleni. În satul P.-C., menționat documentar în 1567, se află o biserică romano-catolică (sec. 15), în stil gotic, cu tavan casetat și pictat în 1613.

ȚUCA vb. v. săruta.

țuca vb. v. SĂRUTA.

ciuc, ciucuri, s.n. (reg.) târnăcop, cioacă.

țucá, țuc, v.t.r. A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țuca, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut”.