ciucure sm [At: ANON. CAR. / V: ciucur, ~ră, ciugur / Pl: ~ri / E: ns cf lat cicculum] 1 (Înv) Ciorchine. 2 Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, ale unui obiect de îmbrăcăminte etc. Si: (rar) canaf (îrg) boit, (reg) frânghie, țurțur, țarțam Cf ceapraz. 3 (Îvr; îs) Sărăcie cu ~ri Sărăcie pe care vrei s-o ascunzi printr-o aparență de eleganță și de bunăstare. 4-5 (Pfm; îjlv) (Plin) ~ (de sau cu...) (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 6 (Înv) Mănunchi de fire cu care se împodobesc chipiurile militare Si: moț, pompon. 7 (Înv) Fundă. 8 (Rar) Țurțur de gheață. 9 (Lpl; urmat de determinări indicând materialul) Ornament de cristal sau de sticlă care atârnă pe marginile candelabrelor sau ale lămpilor. 10 (Bot; reg; îc) ~ri-cătănești Iarbă-de-urechi (Sedum maximum). 11 (Bot; reg; îc) ~ru’-popii Planta Trifoiium ochreleucum. 12 (Bot; reg; îc) ~ru’-voinicului Trifoi-roșu (Trifolium pratense).