CIUDOS, -OASĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă, de necaz, de mînie, de ură și invidie. De ciudă-că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49. ◊ (Adverbial) Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. PETRESCU, C. V. 85. 2. (Învechit) Ciudat. Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230. Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186.