CIUDĂȚENIE. Subst. Ciudățenie, paraxenie (grecism înv.), șodenie (reg.), lucru ciudat, lucrul dracului, curiozitate, bazaconie, bizarerie (livr.), drăcie, drăcovenie (fam.), drăcărie (pop. și fam.), comedie (pop.și fam.), comedia dracului, comedia naibii, nostimadă, minunăție, minune, mirozenie (pop.), extravaganță, excentricitate, originalitate, original, raritate, singularitate (rar). Capriciu, toană. Adj. Ciudat, ciudos (înv.), curios, paraxin (grecism înv.), neobișnuit, bizar (livr.), straniu, șod (reg.), ieșit din comun, excentric, extravagant, funambulesc (rar), original, singular; nebun de legat, împușcă-n-lună; capricios, cu toane. Vb. A fi ciudat, a fi ieșit din comun, a fi nu știu cum, a avea (o) păsărică (păsărici) la cap (sub pălărie), a avea sticleți la cap, a avea idei bizare, a fi cu o doagă sărită, a avea toane. Adv. (În mod) ciudat, bizar, straniu (livr.). V. afectare, capriciu, curiozitate, nebunie, originalitate, ostentație.