CIUNGI, ciungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A face ciung, a mutila, a schilodi. 2. (Cu privire la copaci) A despuia de crengi. Nost-am, dragă, doi iubiți, Ca doi meri mîndri-nfloriți, La izvoare răsădiți. Dușmanii s-o sfătuit, Merișorii i-au ciungii Și pe noi ne-o despărțit. ȘEZ. I 289.