CIUPI, ciupesc, vb. IV. 1. Tranz. A apuca cu vîrful degetelor sau cu unghiiile de pielea sau de carnea cuiva, strîngînd-o; a pișca. ♦ (Despre păsări și unele animale) A apuca, a mușca cu ciocul sau cu gura. ♦ Fig. A face aluzii înțepătoare; a necăji, a tachina. 2. Tranz. A apuca cîte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mînca; a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mîna bucățică cu bucățică din ceva (și a mînca). 3. Tranz. A tăia vîrful tulpinii principale sau al lăstarilor unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. ♦ A smulge, a rupe. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A sustrage, a fura cîte puțin și pe nesimțite; a șterpeli. ♦ A smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte. 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta puțin; a se chercheli. – Comp. bg. čupja, sb. čupati.