CIUR (pl. -ururi) sn. 1 Sită, mai adesea cu fundul de piele, cu găuri mai mari pentru cernut grăunte, nisip, etc. (🖼 1242); a vedea ca prin ~, a vedea nelămurit, ca printr’o pînză; cît duce ~ul apă, nimic; (P): trecut prin ~ și prin dîrmon (sau prin sită), trecut prin multe nevoi, pățit, cu multă experiență ¶ 2 O biect în care sînt ori s’au făcut găuri multe și dese ca la un ciur: ulucile erau ~ de găurile prin care ieșeau la uliță cîinii (I.-GH.); a face ~, a face multe găuri, a găurii în multe locuri ¶ 3 Gherghef mic, rotund, pentru brodat; ~ul era instrumentul de festonat al damelor române din timpul lui Caragea (FIL.) ¶ 4 Una din cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor ¶ 5 ~ul lui Eratosthene, procedeu pentru aflarea numerelor prime, cu ajutorul unui tablou ¶ 6 🌿 CIURUL-ZÎNELOR = TURTĂ [lat. vulg. cibrum < clas. cribrum].