civil, ~ă [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 303/9 / V: (îvp) ți~ / Pl: ~i, ~e / E: fr civil, lat civelis] 1 a Care privește pe civili (6). 2 a Care aparține civililor (16). 3 a Care este specific civililor (16). 4-5 a Care se referă la raporturile juridice ale civililor între ei (sau la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului). 6 a (Îs) Drepturi ~e Drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. 7 a (Îs) Drept ~ Ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. 8 a (Îs) Cod (sau înv, codice, condică) ~ Culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. 9 a (Îs) Stare ~ă Situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. 10 a (Îs) Ofițer al stării ~e (sau, înv ofițer țivil) Salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. 11 a (Îs) Căsătorie ~ă Căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale (înaintea căsătoriei religioase). 12 a (Îs) Parte ~ă Persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea acțiunii. 13 a (Îs) Război ~ Conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. 14 a (Înv; îs) Listă ~ Sumă alocată anual de la bugetul statului pentru cheltuielile private ale regelui. 15 a (Înv; îs) Fructele ~e Chiriile caselor, venitul rentelor etc. 16 a (Îe) A se constitui parte ~ă (într-un proces) A cere, la judecată, despăgubiri bănești pentru pierderile cauzate de vinovat. 17 sm Cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și preoților. 18 sm Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu militare sau preoțești). 19 av (Îe) A fi (îmbrăcat) în ~ A purta haine obișnuite.