Definiția cu ID-ul 909290:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLARITATE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1), de a permite o percepere clară, de a apărea deslușit; limpezime, puritate. Claritatea cristalului. Claritatea coloritului. Claritatea aerului. ♦ Calitatea sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Calitate a gîndirii sau a modului de exprimare de a fi limpede, ușor de înțeles; limpezime. Operele lui I. V. Stalin se caracterizează printr-o mare claritate.Loc. adv. Cu claritate = clar, limpede, deslușit, cu precizie. Autorul descrie cu fineță, cu claritate și cu eleganță mijloacele diferite ce fiecare din aceste două arte pune în lucrare ca să intereseze. ODOBESCU, S. III 50.