CLASTO- „distrugere, sfărîmare, fragmentare”. ◊ gr. klastos „spart, sfărîmat” > fr. clasto-, it. id., engl. id., germ. klasto- > rom. clasto-. □ ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a distruge obiectele; ~tip (v. -tip), s. n., fragmentul tipului botanic original.