CLOCOT, COLCOT (pl. -ote) sn. 1 Undă, valuri ce se formează deasupra unui lichid cînd fierbe: apa fierbe în clocote ¶ 2 pr. ext. Despre valurile furioase ale unei ape, despre sînge, etc.: e un sbucium și-un clocot de valuri dintr’un mal în altul (VLAH.); sîngele de-i năvălea în colcote la cap, se trîntia cu fața la pămînt (DLVR.) ¶ 3 Ⓕ Sbucium(are), frămîntare, mișcare furtunoasă: un clocot de gesturi și de glasuri se porni în mulțime (VLAH.) [vsl. klokotŭ].