Definiția cu ID-ul 439574:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clăbăț (-bețe), s. n. – Căciulă din piele de miel cu blană. Sb. klobuc „căciulă” (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s. n. (căciulă), cunoscut mai ales ca toponim, cf. Iordan, BF, III, 164 și BL, VI, 34.