CLĂPĂI, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce zgomotul exprimat prin onomatopeea «clap». Berzele clăpăiesc. ▭ Am două lemne: toată ziua clăpăiesc (Melița). GOROVEI, C. 226. ♦ Tranz. Fig. (Despre persoane) A spune (ceva) repede, ca un clăpăit. Ea clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9.