COBORÎȘ, coborîșuri, s. n. Coborîre; (concretizat), drum care coboară, povîrniș, pantă, coastă. Șoseaua șerpuia peste suișuri și coborîșuri prăfuite. DUMITRIU, V. L. 119. S-auzeau răcnete de bărbați... în coborîșul prăvălatec. CAMILAR, T. 160. – Variantă: scoborîș (TEODORESCU, P. P. 132) s. n.