COBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitară, întrebuințat numai la acompaniament. ♦ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu cobza = a amăgi, a înșela (pe cineva). A-i face (cuiva) pîntecele cobză = a bate tare (pe cineva). A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strîns (de mîini și de picioare). – Ucr., rus, pol. kobza.