codiță sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 195/16 / Pl: ~țe / E: coadă + -iță] 1-2 (Șhp) Coadă (1) (mică) Si: codișcă (1-2), codișoară (1-2), coduță (1-2). 3 Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 4 (Fig) Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva Si: (rar) codoș², acolit, cirac. 5 (D. o știre, un zvon) Exagerare. 6 (Îe) Cel cu ~ Dracul. 7 (Îs) ~ de vită Vită slabă. 8 (Bot; reg; îc) ~ța-mielului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 9 (Bot; reg; îc) ~ța-păunului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 10 (La plante) Coadă (63). 11 (La obiecte și instrumente) Coadă (63). 12 Anexă (fără valoare) Si: apendice. 13 (Spc) Sedilă Cf coadă. 14 (Fig; fam) Copil mic care se ține de fusta mamei. 15 (Înv; îe) A afla o ~ cuiva A-i găsi cusururi.