CODRU, codri, s. m. 1. Pădure mare, deasă, bătrînă. ♦ Expr. Voinic de codru = haiduc. Hoț de codru = hoț care se ascundea odinioară în codru și ataca pe călători. Fură ca în codru, se zice despre cel care fură nestingherit și fără grijă din bunurile care i s-au încredințat spre mînuire. A vorbi (sau a țipa, a urla etc.) ca în codru = a vorbi (sau a țipa, a urla etc.) foarte tare și fără a ține seamă de nimic. 2. Bucată mare de pîine, de mămăligă etc. – Lat. *quodrum (= quadrum).