colegiu sn [At: ȘINCAI, HR. II, 25/25 / V: -ghium, ~ghie sf / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: lat collegium, ger Kollegium, fr collège, rs Kollegija] 1 Grup de persoane care alcătuiesc, împreună, o organizație și care se supun acelorași regulamente Cf corporație. 2 (Îs) ~ editorial Organ consultativ pe lângă conducerea unor edituri, format din specialiști. 3 (Drt; îs) ~ de avocați Colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială. 4 (Înv) Categorie electorală stabilită după avere sau ocupație. 5-6 Instituție de învățământ mediu sau superior. 7 (Îs) ~ de redacție (sau redacțional) Organ consultativ pe lângă redactorul-șef al unei publicații. 8 Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție. 9 Organizație de liber-profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei. 10 (În Roma antică) Corp sau asociație de persoane care aveau aceeași profesiune sau demnitate.