COLIVĂ (pl. -ve) sf. 1 🍽 Grîu fiert amestecat cu nuci pisate și cu zahăr, care se împarte ca pomană la morți sau se duce la biserică ca un prinos către sfinți (🖼 1379); Ⓕ: miroase a ~ sau îi sună coliva în piept, e pe ducă, n’o mai duce mult, e cu un picior în groapă; a mînca coliva cuiva, a-i supraviețui, a-l duce curînd la groapă ¶ 2 ‡ ⛪ Pomană pentru sufletele morților dusă la biserică: în ziua de Sfeti Gheorghe... duce ~ un miel întreg la biserică (LET.) [vsl. koliva; gr.-biz. κόλλυβα].