* COMANDĂ (pl. -menzi) sf. 1 ⚚ Cerere adresată unui negustor (de a-i face, de a-i vinde sau de a trimite ceva); (haine) de ~, (haine de porunceală), făcute după măsură; Ⓕ: durere de ~, durere prefăcută ¶ 2 Ordin, poruncă ¶ 3 🎖️ Locul de frunte într’o oștire, locul de comandant ¶ 4 Băn. ⏲ Casa satului, primărie (în ținuturile grănicerești): cînd vei vedea că se adună oamenii la ~, tu să vini acolo și să întărești spusele mele (CIAUȘ.) ¶ 5 ⛵ Puntea superioară de unde se dirijează vasul în timpuî mersului; pe ~ trebuie să vegheze în continuu un ofițer brevetat; numită și „punte de ~” (🖼 1397 [fr. commande și germ. Kommando].