COMPRIMA, comprim, vb. I. Tranz. 1. A micșora volumul unui corp cu ajutorul unei forțe sau presiuni exterioare; a presa. A comprima un gaz. ◊ Fig. O mînă era strîns apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea ce o simțea acolo. EMINESCU, N. 77. ◊ Fig. A împiedica să se manifeste, a înăbuși, a reprima. Brusc se oprește, comprimă în el mînia și continuă căutînd să fie calm. CAMIL PETRESCU, T. II 441. Să rîzi cînd ochiu-ți arde de plîns, și să plîngi cînd Comprimi cu greu surîsul pe buze fluturînd! MACEDONSKI, O. II 15. 2. (Cu privire la personalul unei întreprinderi, instituții etc.) A restrînge, a reduce; (impropriu, cu privire la o persoană) a pune în cadrul disponibil.