CON², conuri, s. n. 1. Suprafață generată de o dreaptă care trece printr-un punct fix și se sprijină pe o curbă fixă. 2. Corp cuprins între suprafața generată de o dreaptă care trece printr-un punct fix și se sprijină pe o curbă fixă și între un plan care taie această suprafață. ♦ Trunchi de con = corp geometric care se obține retezînd unui con partea cuprinsă între vârf și o secțiune plană a conului. Con vulcanic = partea exterioară, în formă de con (2), a unui vulcan. Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși. – Fr. cône.