CONCENTRA, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strînge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic sub arme pe un ostaș rezervist, în timp de pace, pentru instrucție. 3. Refl. A-și încorda întreaga atenție sau gîndire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (îndepărtînd parțial ceilalți componenți sau adăugînd cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. Tranz. A separe dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Fr. concentrer.