CONCEPȚIE, concepții, s. f. 1. Ansamblu sau sistem de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc.; felul de a înțelege sau de a interpreta fenomenele pe baza acestui ansamblu de idei. Karl Marx a descoperit legile de dezvoltare a societății, a creat concepția materialistă a istoriei așezînd astfel, pentru prima oară, cunoașterea societății omenești pe o temelie trainică științifică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. Materialismul dialectic -și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale – știința, literatura, arta etc., care fiecare își are și legile ei specifice de dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/2. Cît e vorba de propriile sale nemulțumiri de intelectual, el [Eminescu] e prea nobil și dezinteresat ca să le deie vreo Importanță la făurirea concepțiilor sale. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. 2. Zămislire (a unui copil). – Variantă: (învechit) concepțiune s. f.