concesiv, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 13 / Pl: ~i, ~e / E: fr concessif] 1 Care face concesii (3). 2 (Gnu; îs) Propoziție ~ă Propoziție subordonată, introdusă prin deși, cu toate că, măcar că, arătând că cele spuse în propoziția principală ar putea să nu se întâmple dintr-o cauză oarecare (indicată tocmai de propoziția concesivă) și totuși se întâmplă.