CONCESIV, -Ă, concesivi, -e, adj. Care face concesii; îngăduitor. ♦ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regență se realizează sau se poate realiza. Conjunție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Fr. concessif (lat. lit. concessivus).