CONCILIATOR, -OARE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică, în lupta de clasă) Care, în fața unor divergențe de ordin principal, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc, oportunistă. ♦ (Substantivat) Împăciuitoist. [Pr. : -li-a-] – Fr. conciliateur (lat. lit. conciliator).