CONCLUZIE, concluzii, s. f. 1. Încheiere a unui sir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere. ♦ Expr. A trage concluzie = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arată consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ (Mat.) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. Încheiere judiciară, ministerială; aviz, propunere. ♦ Expr. A pune concluzii = (despre procuror sau apărători) a formula (concis) acuzarea (sau apărarea) în cadrul dezbaterilor unui proces. – Fr. conclusion (lat. lit. conclusio, -onis).