CONCURENT, -Ă, concurenți, -te, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care face concurență altuia, care luptă pentru acapararea pieței, pentru înlăturarea rivalilor. 2. Care tinde spre același rezultat. ♦ Cauze concurente = cauze care contribuie la producerea aceluiași efect. Drepte concurente = drepte care se întîlnesc în același punct. II. S. m. și f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. (În orânduirea capitalistă) Negustor sau producător care luptă să depășească în cîștig pe rivali. – Fr. concurrent.