CONDEI, condeie, s. n. 1. Unealtă de scris în formă de bețisor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). ♦ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ Fig. Trăsătură de condei; p. ext. moment, clipă. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprîncenelor. 2. Fig. Mod. de a scrie, îndemânare în scris; scris. ♦ Expr. A o aduce din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cîrma plutei. – Ngr. kondyli.