confuzie sf [At: CANTEMIR, HR. 308 / P: ~zi-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confusion, lat confusio, -onis] 1 Lipsă de orientare (în diverse probleme) Si: încurcătură. 2 (Îs) ~ mintală Stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite, uneori, de agitație. 3 (Jur; îf confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. 4 Uluire.