consimțămînt s.n. 1 Aprobare, încuviințare, asentiment. Consimțămîntul părinților... fiind ca și căpătat, nu mai era primejdie (m. I. CAR.). ◊ expr. A(-și) da consimțămîntul v. da. ♦ Aderare de bunăvoie la ceva. ◊ Liber consimțămînt v. liber. 2 (jur.) Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. ◊ Viciu de consimțămînt v. viciu. ◊ expr. A-și da consimțămîntul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului, sub semnătură, sau cînd este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar în toate cazurile cînd o intervenție chirurgicală, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. • pl. -inte. și (înv.) consimțimînt s.n. / consimți + -ămînt, după fr. consentement.