constituți(un)e f. 1. totalitatea elementelor esențiale, compozițiunea lucrurilor: constituțiunea corpurilor; 2. temperamentul unei persoane: constituțiune robustă; 3. legea fundamentală a unei țări care determină datoriile și drepturile cetățenilor și ale guvernului: Constituiiunea română, introdusă și întocmită după modelul celei belgiene din 1866, fu modificată în anii 1870, 1884 și în 1917 la Iași. V. convențiune.