Definiția cu ID-ul 40256:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTRÂNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.