Definiția cu ID-ul 912087:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSULTA, consult, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică o persoană sau un colectiv) A întreba, a cere o părere, un sfat; a cere avizul cuiva. Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consultînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. ♦ A cere părerea unui specialist. Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. 2. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se sfătui cu cineva. M-am consultat cu un prieten. ◊ (Cu sens reciproc) S-adunară Și mult se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. 3. Tranz. (Cu privire la o lucrare tipărită, un text sau o indicație scrisă) A cerceta, a examina pentru a se informa sau a se documenta. Comandanții... consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Bogoiu... se îndreaptă spre tablă, consultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10.