CONTEMPLARE, contemplări, s. f. Acțiune de a contempla. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a. lucrurilor și fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare (dînd, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor percepute de oameni).