CONTINUITATE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu; continuare sau existență fără întrerupere. Una din laturile muncii didactice, a cărei riguroasă traducere în viață constituie cheia desfășurării cu succes a întregului proces de învățămînt, este continuitatea în muncă a cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 5/5. Avem nevoie de continuitate [în muncă]. C. PETRESCU, Î. II 155. Se va stabili o mai strînsă legătură de continuitate între aceste două articole. GHEREA, ST. CR. III 74. – Pronunțat: -nu-i-.