contradictoriu, ~ie a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 53 / V: contradictor / Pl: ~ii / E: fr contradictoire] 1 (D. fenomene, idei, tendințe) Care se contrazic între ele. 2 (D. fenomene, idei, tendințe) Care se exclud reciproc. 3 (D. fenomene, idei, tendințe) Care sunt incompatibile unul cu altul. 4 (Jur; d. o judecată) Care se face în prezența părților. 5 (Îe) A judeca în ~ A judeca după ce amândouă părțile din proces au fost ascultate. 6 (Îe) A discuta în ~ A discuta pe față, fiecare susținând un punct de vedere opus celuilalt. 7-8 (Îljv) În ~ (Care este) în contradicție cu ceva sau cu cineva. corectat(ă)