convingere sf [At: IBRĂILEANU, ap. DA ms / E: convinge] 1 Determinare a cuiva de a recunoaște, prin argumente și dovezi, veridicitatea unui lucru. 2 Părere fermă asupra unui lucru Si: certitudine, încredințare. 3 (Îlav) Cu ~ În mod ferm Si: hotărât, răspicat. 4 (Îlav) Fără ~ Nehotărât. 5 (Îal) Fără entuziasm.