COPIL s. 1. (înv. și pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgîmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți ~.) 2. copil de casă = paj, (turcism înv.) icioglan. (~ la curtea unui suveran feudal.) 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, ~ mamii!) 4. băiat, fecior, fiu, (înv. și pop.) făt, (Ban.) cocon. (Un ~ de împărat.) 5. copil din flori = bastard, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Avea un ~ și doi copii legitimi.) 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Un ~ de bani gata.)