CORDEA, cordele, s. f. (Mold.) 1. Panglică îngustă, de lină sau de mătase, care servește ca ornament (legată în păr, la gît, la pălărie, etc.). Puse mîndră... pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gîturile fetelor. EMINESCU, N. 5. Vezi cel părău care... seamănă de departe cu o cordea albă? NEGRUZZI, S. I 195. Să puie la gît mărgele... Paftaluțe și cordele. ALECSANDRI, P. P. 349. 2. Tenie. – Variantă: (învechit) cordelă (NEGRUZZI, S. X 60) s. f.