CORIDOR, coridoare, s. n. Loc de trecere îngust (și lung) care leagă încăperile unei clădiri sau în care dau odăile aceluiași apartament sau ale aceluiași etaj. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic, îngust. REBREANU, R. I 226. Și-n vreme cînd amurgul dă umbre peste soare, Copila întîlnește la colț de coridoare Pe pag. COȘBUC, P. II 200. Biblioteca tatălui meu... era într-o ladă mare, purure deschisă în coridor. NEGRUZZI, S. I 10.