corn, coarne, cornuri, s.n. – 1. Parte componentă a plugului: „Mulți bărbați nu se mai duc / Să țâie de corn de plug” (Bilțiu, 1996: 306). 2. Colț: „În patru cornuri de lume” (Papahagi, 1925: 237). 3. (gastr.) Prăjitură (dim. cornulețe) (Maram., Trans. Nord). 4. Căprior așezat pe laturile lungi ale șarpantei (Stoica, Pop, 1994). 5. Vârful unei stele. 6. Codru de pâine. ♦ (top.) Corni, loc. aparținătoare de com. Bicaz (zona Codru). – Lat. cornus „corn” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).