cornișă sf [At: ODOBESCU, S. I, 388 / V: (înv) ~ice / Pl: ~șe / E: fr corniche] (Arh) 1 Parte superioară, proeminentă și ornamentată a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul Cf chenar, brâu, ciubuc, parcan. 2 Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc. 3 (Glg) Parte superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos. 4 Pantă abruptă. 5 Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau acoperișul diverselor construcții. 6 Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.