cort n. 1. un fel de colibă de pânză de care oamenii se servă în răsboiu sau la țară pentru adăpostire; cortul mărturiei, Sfânta Sfintelor, în templul din Ierusalim; 2. locuința portativă a Țiganilor, șatră: ca la ușa cortului, ca la Țigani, numele unei hore ce se joacă la sunetul cobzei, făcând sărituri uniforme și neregulate. [Gr. biazantin KÓRTIS].