CORUPĂTOR, -OARE, corupători, -oare, adj. Care corupe, care abate de la moralitate, de la datorie etc. ◊ (Substantivat) Corupător de minore. ▭ În burghezie sînt numeroși indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate că au vrut să reziste tentațiunii, dar corupătorul a fost mai puternic. DEMETBESCU, O. 196.