COSIȚĂ, cosițe, s. f. Părul lung al fetelor și femeilor, împletit într-o coadă sau două. Cosițele... erau împodobite cu flori tari de la neguțător. SADOVEANU, M. C. 79. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, V. 77. Cosița ta bălaie o aduni la ochi plîngînd. EMINESCU, O. I 82. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămîne fată bătrînă, nemăritată. Eu... care spuneam că voi împleti cosiță albă... voi fi peste puține zile logodnica domnului Scarlat Măinescu. C. PETRESCU, Î. II 66. ♦ Șuviță de păr. Spune să nu se piardă [răvașul], căci în el este o cosiță din părul meu. NEGRUZZI, S. I 27.