COTEȚ (pl. -ețe) sn. 1 Găinărie, cușcă pentru găini și alte păsări domestice (🖼 1532) ¶ 2 Adăpost, cușcă pentru cîini, iepuri, etc. (🖼 1533): cîinele ... se băga cu coada ascunsă între picioare în ~ul său (GRIG.) ¶ 3 Mold. Bucov. Trans. Cocină de porci: ~ele porcilor erau goale (RET.) ¶ 4 🐑 Mutare ce se face înăuntrul strungii în care se bagă o parte din oile ce urmează a fi mulse ¶ 5 🐟 Gard de nuiele sau de papură împletită, cu diferite cotituri, ce se așază în apă, spre a prinde pești (🖼 1534) ¶ 6 🚜 Leasă de nuiele pe care se bat boabele de porumb spre a se vîntura de pleavă [vsl. kotĭcĭ].