9 definiții pentru coclire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCLIRE s. f. Acțiunea de a (se) cocli. – V. cocli.
COCLIRE s. f. Acțiunea de a (se) cocli. – V. cocli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
coclire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cocli] 1 Acoperire a obiectelor de aramă cu un strat de cocleală (1) Si: coclit1 (1). 2 Oxidare a obiectelor metalice Si: coclit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCLIRE s. f. Acțiunea de a (se) cocli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotlire sf vz coclire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coclire (desp. co-cli-) s. f., g.-d. art. coclirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coclire (co-cli-) s. f., g.-d. art. coclirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coclire s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. coclirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCLIRE s. v. oxidare, oxidație, ruginire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coclire s. v. OXIDARE. OXIDAȚIE. RUGINIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: co-cli-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
coclire, coclirisubstantiv feminin
etimologie:
- cocli DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.